Dar această poruncă nu este doar o poruncă veche, ci, într-o anumită privinţă, este şi nouă. Când Domnul Isus S-a aflat pe pământ, El nu numai că Şi-a învăţat ucenicii să se iubească unii pe alţii, dar le-a dat o pildă vie de urmat cu privire la învăţătura Sa. Viaţa Lui a fost caracterizată de dragoste pentru alţii. Porunca a fost astfel adevărată în El când S-a aflat El aici jos, pe pământ. Dar acum există şi un sens în care vechea poruncă este nouă. În cadrul actualei dispensaţii, e adevărată nu doar în Domnul Isus, ci şi în credincioşi. Creştinii aceştia fuseseră cândva nişte păgâni, care trăiau cuprinşi de ură şi patimi. Dar acum ei exemplificau şi întruchipau măreaţa lege a dragostei în însăşi viaţa pe care o trăiau.
Astfel întunericul se împrăştie ori de câte ori oamenii primesc lumina evangheliei, întunericul nu a biruit cu totul, doar pentru faptul că mulţi oameni nu au venit la Cristos, ci Cristos, lumina adevărată străluceşte deja şi ori de câte ori păcătoşii vin la El sunt mântuiţi, după care îşi iubesc fraţii de credinţă.