Învăţătorii aceştia falşi au fost cândva oameni care s-au numit creştini, care s-au asociat cu apostolii. Dar în inima lor ei nu erau una cu adevăraţii credincioşi, dovedind aceasta prin faptul că au ieşit din mijlocul părtăşiei.
Dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi. Aici aflăm că credinţa adevărată întotdeauna are calitatea permanenţei. Dacă un om s-a născut cu adevărat din nou, va rămâne în Domnul. Asta nu înseamnă că suntem mântuiţi prin faptul că rezistăm până la capăt, ci doar că cei care rezistă până la capăt sunt mântuiţi cu adevărat. Învăţătorii aceştia falşi au ieşit ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri.