Ioan ne oferă standardul desăvârşit al lui Dumnezeu pentru copiii Săi şi calea de scăpare pe care ne-a asigurat-o El, în dragostea Sa pentru noi, în cazurile în care greşim.

Termenul copilaşi se referă la toţi membrii familiei lui Dumnezeu. Apoi este prezentat standardul de perfecţiune al lui Dumnezeu, în cuvintele: Vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Întrucât Dumnezeu este perfect, norma Sa pentru copiii Lui este una de perfecţiune absolută. El n-ar mai fi Dumnezeu dacă ar fi spus: „Vă scriu lucrurile acestea pentru ca să păcătuiţi cât mai puţin." Dumnezeu nu poate tolera păcatul nici câtuşi de puţin. În consecinţă, El aşează înaintea noastră perfecţiunea ca ţel spre care să năzuim. Domnul Isus a procedat la fel în cazul femeii prinse în actul adulterului, când a spus: „Nici Eu nu te condamn. Du-te şi nu mai păcătui."

În acelaşi timp, Dumnezeu cunoaşte structura noastră, modul în care suntem alcătuiţi. El îşi aduce aminte că suntem ţărână şi astfel, în dragostea Sa, ne-a asigurat o cale de scăpare în cazul eşecului, exprimată prin cuvintele: „Dacă păcătuieşte cineva, avem un Avocat la Tatăl, pe Isus Cristos Cel neprihănit." Avocatul este cel care ia partea cuiva în situaţii strâmtorate, venind în ajutorul acelei persoane. Este exact ceea ce face Domnul Isus pentru noi când păcătuim. Imediat vine în ajutorul nostru, pentru a ne repune în părtăşie cu El însuşi. Observaţi că nu se spune: „Dacă cineva îşi mărturiseşte păcatele...." Ca Avocat al nostru, Domnul caută să ne aducă la poziţia în care noi într-adevăr să ne mărturisim şi să ne lăsăm de păcatele noastre.

Este în versetul acesta un lucru minunat, pe care nu trebuie să-l pierdem din vedere. Ni se spune: „Şi dacă păcătuieşte cineva, avem un Avocat la Tatăl." Nu se spune: la Dumnezeu, ci la Tatăl. Cu alte cuvinte, El rămâne Tatăl nostru chiar şi când păcătuim. Asta ne aminteşte de binecuvântatul adevăr, potrivit căruia deşi păcatul în viaţa unui credincios întrerupe părtăşia, nu întrerupe relaţia, raporturile sale cu Tatăl. Când cineva se naşte din nou, el devine copil al lui Dumnezeu. Din acei moment Dumnezeu este Tatăl lui şi nimic nu va putea afecta relaţia aceea. O caracteristică a naşterii este faptul că ea nu se mai poate desface, nu se mai poate anula. Un fiu poate să aducă ocară tatălui său, dar va rămâne fiul său, în virtutea faptului că s-a născut din acest tată.

Observaţi că Avocatul nostru este Isus Cristos Cel neprihănit. Este bine să avem un Apărător neprihănit (drept). Când Satan aduce vreo pâră împotriva unui credincios, Domnul Isus poate să arate cu degetul lucrarea isprăvită de la Calvar, spunând: „Trece asta în contul Meu."