Apoi regele a enumerat cazuri concrete în care era deosebită nevoie de răspunsul Domnului.
1. În procese în care se făceau jurăminte, probabil pentru faptul că nu existau probe concrete, Dumnezeu era rugat să pedepsească pe vinovat şi să răsplătească pe cel nevinovat (v. 31, 32).
2. Când armata, lui Israel va avea parte de înfrângere din pricina păcatului, Dumnezeu era rugat să ierte şi să-i readucă pe israeliţi în ţară, după ce şi-au mărturisit păcatul (v. 33, 34).
3. În vremuri de secetă, Dumnezeu era rugat să trimită ploaie când oamenii se vor fi smerit înaintea Lui cu pocăinţă (v. 35, 36).
4. Dacă foametea, ciuma, rugina, mălura, lăcustele şi omizile sau orice altă calamitate ar cădea peste ei, Dumnezeu era rugat să onoreze rugăciunile făcute către El, cu faţa spre templu, şi să ierte ţara (v. 27-40).
5. Dacă un străin (neevreu), care s-a convertit la iudaism, se va ruga lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu este rugat să răspundă la rugăciunea unui atare prozelit (v. 41-43).
6. Rugăciunile pentru ca să Ii se dea izbândă în luptă au fost anticipate de Solomon, el rugându-L pe Domnul să ia aminte la asemenea cereri (v. 44, 45).
7. Vorbind în termeni profetici, Solomon a prevăzut apoi timpul când Israel ar putea fi dus în captivitate din pricina păcatului. El L-a rugat pe Domnul să asculte rugăciunea de pocăinţă şi să-i facă pe asupritori să se poarte cu îndurare faţă de ei. Oare nu erau israeliţii poporul Său, pe care El l-a izbăvit din Egipt? Versetele acestea şi-au găsit împlinirea în captivitatea babiloneană şi mai târziu în repatrierea ce a urmat sub decretul lui Cirus (v. 46-53).