Fiindu-I gata Casa, Dumnezeu Se pregăteşte să Se instaleze în ea. Solomon strânge la el pe căpeteniile poporului. Preoţii aduc chivotul legământului în Locul Preasfânt.Preţios chivot! Simbol al lui Hristos, chivotul cunoscuse truda poporului şi-l susţinuse în conflictele sale. Pentru el coborâse în râul morţii. Acum intră în locul lui de odihnă. Dar există ceva care va aminti întotdeauna de calea deşertului. Drugii rămân la vedere. Cu toate că de aici înainte nu urma să mai fie folosiţi, drugii n-au fost scoşi din inelele lor.În mijlocul splendorilor cerului, Îl vom contempla pe Domnul Isus în frumuseţea Sa. Dar ceea ce va mişca profund inimile noastre vor fi semnele nepieritoare ale suferinţelor Lui de la cruce, pe care le vom vedea asupra Sa. Asemenea drugilor chivotului, ele vor rămâne în gloria cerului ca o mărturie a dragostei Lui divine. Şi ce minunate sunt picioarele Mântuitorului: ele s-au trudit pe drumurile acestei lumi pentru a ne căuta (Isaia 52.7), înainte să fi fost străpunse la cruce, unde S-a lăsat ţintuit ca să ne salveze! Pe aceste picioare sfinte, omagiul Mariei fusese deja turnat în preafericita casă din Betania, care se umpluse de mirosul parfumului. Ce savoare anticipată a Casei Tatălui, pe care gloria o va umple pentru totdeauna!