Pentru a obţine braţele de muncă necesare pentru o operaţie de asemenea amploare cum era tăierea copacilor, Solomon a înrolat la corvoadă treizeci de mii de bărbaţi din Israel, cerându-le să se ducă în Liban în schimburi de câte zece mii pe lună. Pe lângă oamenii aceştia, regele mai avea optzeci de mii de sclavi canaaniţi (Ghebaliţi) care lucrau în carierele de piatră din Israel, pregătind piatra pentru templu (cf. v. 15; 2 Cronici 2; 17, 18). De asemenea avea şaptezeci de mii care cărau poveri.
Masivele operaţiuni de construcţie ale lui Solomon presupuneau folosirea din plin a muncii sclavilor (cf. 9:15-22). Dar chiar şi atunci braţele de muncă s-au dovedit insuficienţe, Solomon fiind nevoit să înroleze în aceste munci pe israeliţii nativi (probabil nu si pe cei din tribul lui Iuda), dar nu ca sclavi, ci ca muncitori obligaţi să participe la această corvoadă. Israeliţii, înzestraţi cu ascuţitul lor simţ de independenţă, şi-au exprimat resentimentele energice faţă de această obligativitate, întreaga chestiune ducând la acute dezbinări în cadrul împărăţiei (12:4). Cât de necesar este să avem înţelepciune divină în toate chestiunile şi să nu trecem cu brutalitate peste sensibilităţile şi bunăstarea altora!