Înfuriat, regele a poruncit ca Micaia să fie aruncat în temniţă şi hrănit cu pâine şi sare („cu pâinea întristării şi cu apa întristării"), până când Ahab se va întoarce în pace din campania împotriva cetăţi Ramot Ghilead. Cuvintele de despărţire rostite de Micaia au fost: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine." Ahab s-a decis să se deghizeze înainte de a porni la luptă, sperând în felul acesta să evite dezastrul prevestit de Micaia. În schimb, Iosafat va purta straiele împărăteşti, expunându-se astfel exact genului de pericol pe care Ahab spera să-l poată evita. În felul acesta, Ahab a încercat să-L păcălească pe Domnul şi pe regele Siriei, numai că „Dumnezeu nu se lasă batjocorit, căci ce seamănă omul, aceea va şi culege" (Galateni 6:7). Ahab a fost ucis, dar Iosafat a fost salvat.