Profetul a găsit un alt om, care l-a ascultat, lovindu-l şi rănindu-l. Apoi profetul s-a deghizat cu un turban peste ochi, aşteptându-l pe regele Ahab. Când a trecut regele pe acolo, profetul i-a povestit că era în mijlocul luptei, având datoria de a păzi un prizonier al inamicului. El fusese avertizat că dacă prizonierul va evada, va trebui să plătească fie cu viaţa sa, fie prin achitarea exorbitantei sume de un talant de argint. Profetul deghizat a spus în continuare că fiind prins cu alte treburi, n-a băgat de seamă când prizonierul a evadat. Regele a afirmat imediat ca nu i se va acorda nici o clemenţă, ci că termenii acordului iniţial vor trebui respectaţi întocmai. În acest moment, profetul l-a prins pe rege în cursă. Scoţându-şi turbanul, şi-a dezvăluit identitatea, iar Ahab l-a recunoscut pe profet. Ahab a avut şi el în custodia sa un prizonier al inamicului, pe Ben-Hadad. Ascultarea de Domnul cerea ca regele acesta sirian să fie omorât, dar Ahab nu a făcut acest lucru. Prin urmare, pentru neascultarea sa, Ahab va plăti cu viaţa. Campbell Morgan explică: Tâlcul parabolei a fost următorul: Ahab primise de la Domnul porunca de a face un singur lucru, pe care el, prins cu sute de alte treburi, a neglijat să-l ducă la îndeplinire. Cât de limpede ni se arată aici motivul invariabil şi modul în care suferim înfrângere! Dumnezeu ne încredinţează o responsabilitate, o lucrare centrală, bine precizată pe care trebuie s-o ducem la îndeplinire. Animaţi de cele mai bune intenţii, noi începem s-o înfăptuim, dar apoi intervin în viaţa noastră alte lucrări, nu neapărat regale în sine. Şi astfel noi suntem prinşi cu o sumedenie de treburi, „făcând şi una şi alta", dar neglijând aducerea la îndeplinire a acelei lucrări centrale pe care ne-a încredinţat-o Dumnezeu!

Cum făcuse şi regele David odinioară, Ahab s-a condamnat pe el însuşi, prin cuvintele pe care le-a rostit. Dar, spre deosebire de David, care s-a pocăit, Ahab s-a bosumflat, întorcându-se îmbufnat la palatul său. În loc să-I ceară Domnului îndurare, a continuat să-L întărâte pe Domnul la mânie, cum citim în restul capitolelor din cartea 1Regi.