Elisei a cerut permisiunea să se întoarcă acasă, pentru a-şi lua rămas bun de la familie, printr-o. masă festivă. Ilie şi-a dat consimţământul, dar l-a avertizat să nu uite ceea ce tocmai i s-a întâmplat, adică ungerea sa de către II ie. După o masa îmbelşugată, Elisei s-a ridicat, a pornit după Ilie şi a devenit slujitorul său personal.
Cererea lui Elisei de a-şi lua rămas bun de la părinţi este periculos de similară cu aceea din Luca 9:61,62, în care unul care voia să fie ucenic al Domnului Isus a procedat la fel, fiind declarat de El nevrednic de a-L urma. Singura deosebire constă în faptul că Elisei, deşi a dorit să-şi mai vadă o dată familia, a primit chemarea pe dată, fiind hotărât să rupă relaţiile cu ai săi si să-şi urmeze stăpânul, pe când în evanghelia după Luca omul cu pricina nu se hotărâse cu adevărat să-L urmeze pe Domnul şi invocarea necesităţii de a se duce acasă era doar un pretext menit să mascheze şovăiala sa, să temporizeze luarea unei decizii adevărate.