3. Ilie şi văduva din Sarepta (17:8-24)
Ascultând de cuvântul Domnului, Ilie s-a deplasat în localitatea Sarepta, situată pe coasta Mării Mediterane între Tir şi Sidon. Acolo Dumnezeu pregătise terenul ca o femeie dintre Neamuri să-l hrănească. La început ea a ezitat, întrucât nu avea decât atâta făina cât să ajungă fiului ei şi ei însăşi. Dar profetul i-a poruncit să-i pregătească mai întâi lui o mică turtă - prin aceasta ea dovedind că-I acorda lui Dumnezeu întâietatea: Iar când a trecut la împlinirea poruncii, a învăţat lecţia de mare preţ că cei care îi acordă lui Dumnezeu locul întâi în viaţa lor niciodată nu vor duce lipsă de cele trebuincioase vieţii. Şi astfel făina din oală şi untdelemnul din ulcior n-au lipsit nici o clipă. Isus remarcă faptul că Ilie a fost trimis la o văduvă dintre Neamuri, şi nu la vreuna din numeroasele văduve israelite (Luca 4:26).
În timpul secetei Iehova a avut grijă de profetul său, împlinindu-i nevoile, în cele mai umilitoare modalităţi: mai întâi, prin intermediul unor păsări necurate şi apoi printr-o femeie dintre Neamuri, care pe deasupra mai era şi săracă, şi văduvă! Regele în palatul său nu o ducea deloc bine, dar lui Ilie nu-i lipsea nici un lucru de trebuinţă. Omului lui Dumnezeu, care ascultă de glasul lui Dumnezeu, întotdeauna îi vor fi împlinite nevoile, în pofida condiţiilor prevalente în jurul său.