Ieroboam a înălţat de asemenea altare idolatre pe înălţimi. Apoi a iniţiat o nouă preoţie, cu participanţi din tot poporul, nu numai din tribul lui Levi, cum rânduise Domnul. A înfiinţat de asemenea un nou calendar religios, în cadrul căruia o mare sărbătoare era în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, înlocuind astfel Sărbătoarea Corturilor, care cădea în luna a şaptea. El însuşi a uzurpat funcţia de preot, aducând jertfe pe altarul pe care l-a făcut la Betel.

Faptul că atâţia israeliţi au acceptat aceste schimbări radicale denotă că inimile lor erau departe de Domnul. Părinţii lor se închinaseră la un viţel de aur şi fuseseră pedepsiţi pentru asta (Exod 32). Solomon stabilise de asemenea locuri de închinăciune pe înălţimi şi plătise pentru asta prin pierderea împărăţiei (cap. 11). Core şi adepţii săi încercaseră să uzurpe preoţia şi plătiseră cu viaţa pentru această faptă (Numeri 16). Aceste inovaţii prin care Ieroboam încercase să-şi consolideze împărăţia nu au făcut altceva decât să-i asigure, în final, pierzarea. Cei a căror inimă bătea pentru Dumnezeu au fugit în Iuda (2 Cronici 11:14-16), lăsându-şi fraţii să-şi facă de cap, culegând apoi consecinţele practicării unei religii înfiinţate de om. Bine a spus cineva că „Ieroboam nu a meritat un post atât de bun [ca acela de rege], dar Israel a meritat un prinţ atât de rău!"