Roboam fiul lui Solomon a domnit în Iuda şaptesprezece ani (931/30-913 Î.Cr.; 1 Regi 12:20-24; 2 Cronici 11 şi 12).
Roboam s-a dus la Sihem ca să primească recunoaşterea de rege. Când a auzit că Solomon a murit, Ieroboam a revenit din Egipt, ducându-se şi el, împreună cu întreaga adunare a bărbaţilor Israelului, la Sihem. Israeliţii i-au dat un ultimatum lui Roboam - „Acum tu uşurează această aspră robie şi jugul greu pe care tatăl tău l-a pus peste noi. Şi îţi vom sluji." Pentru a putea întreţine opulenţa de stil oriental de la curtea sa, Solomon a recurs la munca forţată, impunând impozite grele asupra poporului. Prin urmare, oamenii au spus, de fapt: „Redu impozitele cu care ne-a asuprit tatăl tău, şi-ţi vom sluji. Altminteri ne vom revolta." Roboam a cerut trei zile timp de gândire, interval în care a consultat sfetnicii mai vârstnici. Aceştia l-au sfătuit să se poarte cu omenie faţă de oameni şi să le fie slujitor. Dar când i-a întrebat pe sfetnicii săi tineri, aceştia i-au dat un sfat diametral opus, spunând-i să-i ameninţe pe oameni cu obligaţii şi mai apăsătoare! Într-o privinţă, degetul mic al lui Roboam avea să fie mai gros decât mijlocul lui Solomon. Dacă Solomon i-a bătut cu bice, Roboam a fost sfătuit să-i bată cu scorpioni (sau bice cu ţinte ascuţite).