„Iabez a fost mai onorabil decât fraţii săi". Iată un om care avea o concepţie mai cuprinzătoare despre Dumnezeu, care L-a onorat, căutând binecuvântarea Sa. Iabez a fost un om al credinţei şi Domnul a luat act de acest lucru. „Fără credinţă este cu neputinţă să-I fim plăcuţi, căci cel care vine la Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei care-L caută cu sârguinţă" (Evrei 11:16). Ironside comentează pe această temă:

Rugăciunea sa e alcătuită din patru puncte. „Binecuvântează-mă, într-adevăr." Adică: „Dăruieşte-mi fericirea adevărată." Aceasta poate fi găsită doar în măsura în care cineva ajunge să umble cu Dumnezeu. „Lărgeşte-mi hotarele." El nu s-a mulţumit cu ceea ce a avut, ci a dorit să se bucure într-o măsură mai mare de moştenirea Domnului. „Mâna Ta să fie cu mine!" El s-a bizuit pe Domnul, crezând că El îl va ocroti cu mâna Sa. Şi, în fine, Iabez s-a rugat: „Fereşte-mă de rău, pentru ca să nu mă întristeze." Păcatul este singurul lucru care-l văduveşte pe copilul lui Dumnezeu de bucuria sa în Domnul.

Iabez a căutat şi căutarea i-a fost răsplătită, întărească-ne Domnul şi pe noi, ca sa-i urmăm exemplul!