Aflându-ne încă printre fiii lui Iuda, iată că, după împăraţi şi după persoanele bogate şi cu vază, ca Iaebeţ, îi vedem pe simplii meşteşugari (v. 14, 21-23). Ei erau lucrători de pânză fină (pregăteau firul şi îl ţeseau), erau olari şi grădinari. Condiţia lor era umilă, dar privilegiile le erau foarte mari, pentru că „locuiau acolo, la împărat“, şi lucrau pentru nevoile sale. Să ne ferim să căutăm o poziţie înaltă pentru noi în lume, dacă Domnul nu ne-a chemat în mod expres pentru ea. Poporul lui Dumnezeu include „nu mulţi puternici, nu mulţi de neam ales“ (1 Corinteni 1.26; vezi şi Ieremia 45.5). Orice poziţie importantă aduce cu ea, în mod inevitabil, responsabilităţi care ne absorb, lăsându-ne, în general, puţin timp pentru Cuvântul şi pentru lucrarea Domnului. De aceea, să nu alegem ocupaţii care ne vor împiedica „să locuim la Împăratul“ sau să împlinim lucrarea Lui.Seminţia lui Simeon a fost obiectul unei judecăţi severe, din cauza violenţei căpeteniei ei (Geneza 49.5-7) şi a idolatriei faţă de Baal-Peor (Numeri 25.14). Dar aici, potrivit cu trăsătura acestei cărţi, nu este vorba decât de binele pe care harul l-a realizat. Seminţia şi-a extins hotarele şi a repurtat victorii strălucite.