Iată o grandioasă zi de sărbătoare şi un semn de hotar în istoria poporului Israel! Sunt aduse sacrificii; poporul mănâncă, bea şi se bucură în prezenţa lui Dumnezeu. Apoi, pentru a doua oară, Solomon este proclamat împărat şi uns pentru Domnul. El se aşază „pe scaunul de domnie al Domnului“. Maiestatea şi dominaţia conferite fiului lui David prefigurează acea perioadă de o mie de ani, în care Hristos va domni pentru Dumnezeu peste întreg pământul.Moartea lui David „la o bătrâneţe fericită, sătul de zile, de bogăţii şi de glorie“ (v. 28) încheie acum această primă carte a Cronicilor, căreia ne-ar plăcea să-i conferim ca titlu cuvintele de la Isaia 55.3: „Harurile întărite lui David“. Felul în care le citează Pavel în Fapte 13.34 arată că acestea se referă în special la învierea pe care acest om al credinţei o aşteaptă de atunci împreună cu mulţimea sfinţilor adormiţi. Dar n-a fost el întreaga viaţă un subiect al harurilor întărite de Dumnezeu Însuşi?Dragii mei credincioşi, şi noi ne bucurăm, atât pentru prezent, cât şi pentru viitor, de harurile întărite în Hristos: „Pentru că noi toţi (nu numai David) am primit din plinătatea Lui, şi har peste har“ (Ioan 1.16).