Detaliile privitoare la uşieri şi la porţile pe care au fost desemnaţi prin tragere la sorţi să le păzească sunt prezentate în continuare. Aici îi găsim pe cohatiţi (v. 1), datoria lor fiind de a preveni cutezanţa de care s-a făcut vinovat tatăl lor (Numeri 16). Aşa sunt căile lui Dumnezeu. Tot aici îl găsim şi pe Obed-Edom, care a găzduit chivotul, după moartea lui Uza (13:14). Dumnezeu nu a uitat credincioşia sa.
Din versetul 18 reiese că erau patru uşieri sau paznici ai templului, la un dig din prelungirea uneia dintre porţi şi alţi doi la celălalt capăt al digului ce ducea la Parbar, probabil o curte sau o prelungire spre vest a templului (Conform altei teorii, Parbar a fost o suburbie a Ierusalimului. Nu se cunoaşte sensul exact al termenului.)