Deşi David a păcătuit nespus de mult, el a fost întotdeauna gata să mărturisească imediat şi să se smerească înaintea Domnului. Când i s-a dat prilejul să aleagă pedeapsa pentru fărădelegea comisă, a ales să cadă în mâna Domnului, deoarece ştia că El este plin de îndurare. Şaptezeci de mii de oameni au fost ucişi înainte de a fi stopată ciuma.
Nouă ni se pare probabil foarte severă această pedeapsă. Avem cu toţii slăbiciuni şi păcate ce ne dau târcoale. David a fost, în general, un om smerit, dar în această împrejurare a căzut în străvechiul păcat al diavolului: mândria. Matthew Henry aplică acest lucru la noi toţi:
El se simţea mândru de mulţimea supuşilor săi, dar Justiţia divină a urmat un curs diferit, reducând numărul locuitorilor. Pe bună dreptate ni se iau nouă, celor slăbiţi şi înciudaţi, acele lucruri de care suntem cei mai mândri.