Când şi-a ridicat David ochii a văzut o scenă terifiantă: Îngerul Domnului cu sabia întinsă deasupra Ierusalimului preaiubit. Răspunsul său a fost mai bun decât cel pe care l-ar da majoritatea credincioşilor, când sunt surprinşi în vreun păcat greu sau vreun act major de neascultare. Rezumatul în patru puncte oferit de Henry privitor la modul în care a suportat David mustrarea Domnului s-ar putea dovedi extrem de util pentru noi toţi, în special pentru aceia care ocupă un loc de conducere.

1. El a făcut o mărturisire plină de căinţă a păcatului şi s-a rugat fierbinte să-i fie iertat, v. 8. A recunoscut că a păcătuit şi că a păcătuit rău de tot, că a procedat foarte nechibzuit. Şi a cerut cu căinţă ca indiferent cum va fi el însuşi corectat pentru acest păcat, să fie îndepărtată fărădelegea.

2. A acceptat pedeapsa pentru nelegiuirea sa: „Mâna Ta să fie peste mine şi peste casa tatălui meu, v. 17. Primesc nuiaua, dar lasă-mă pe mine să sufăr, căci sunt un păcătos. Al meu este capul păcătos asupra căruia trebuie să cadă sabia."

3. El s-a aruncat cu totul asupra îndurării lui Dumnezeu (deşi ştia că Dumnezeu era supărat pe el) şi nu şi-a permis să aibă resentimente faţă de El. Orice ar fi, să cădem în mâinile Domnului, căci îndurările Sale sunt mari, v. 13. Oamenii buni, chiar atunci când Dumnezeu Se încruntă la ei, nu gândesc decât bine despre El. Deşi mă va ucide, totuşi mă voi încrede în El.

4. El a exprimat o preocupare plină de duioşie faţă de popor, inima fiindu-i îndurerată la gândul că oamenii vor fi loviţi cu ciumă din pricina nelegiuirii sale: „Oile acestea, ce-au făcut ele oare?"