Evenimentele rezumate în următoarele trei capitole (18-20) au avut loc, istoriceşte vorbind, după ce a fost făcut David rege (cap. 12) şi înainte de a fi fost adus chivotul la Ierusalim (cap. 13-17). Mulţi din vecinii ostili ai Israelului au fost aduşi acum sub control, aşa cum rânduise Dumnezeu iniţial. Până în acel moment, păcatul şi neascultarea îl ţinuseră pe Israel într-o stare de supunere în faţa celor pe care ar fi trebui să-i cucerească. Acum însă popoarele din jur au început să plătească tribut Israelului, în semn de recunoaştere a superiorităţii şi puterii sale.

Filistenii, moabiţii, sirienii şi edomiţii au fost cu toţii înfrânţi deoarece Domnul l-a păzit [„ajutat", NASB] pe David pretutindeni pe unde s-a dus.

Versetul 4 consemnează un alt eşec din partea lui David de a respecta legile privitoare la comportamentul regilor Israelului (Deuteronom 17:15-17). Mai întâi ei şi-a înmulţit numărul nevestelor pe care şi le-a luat (14:3), după care şi-a înmulţit numărul cailor.