După cum Dumnezeu vorbise în harul Său patriarhilor din trecut, tot aşa acum El îl alege pe regele-păstor al Israelului ca să primească o binecuvântare nemeritată. Aceste făgăduinţe necondiţionate sunt cunoscute sub denumirea de legământul davidic. 2 Samuel 7:12-16 şi Psalmul 89 de asemenea consemnează legământul. John Walvoord rezumă prevederile sale:

Prevederile legământului davidic cuprind următoarele:

(1) David urmează să aibă un copil, ce încă nu i se născuse, care îi succede la tron şi va consolida împărăţia sa.

(2) Fiul său (Solomon) va zidi templul pe care dorise David să-l construiască.

(3) Tronul împărăţiei sale va fi statornicit pe vecie.

(4) Tronul nu va fi smuls din mâna lui (a lui Solomon), chiar dacă păcatele săvârşite de acesta ar fi meritat această pedeapsă.

(5) Casa lui David, tronul şi împărăţia sa vor fi statornicite pe veci.

Legământul acesta, asemenea celorlalte legăminte necondiţionate încheiate de Dumnezeu cu diverşi oameni, joacă un rol important în relaţiile sale cu omenirea. El este menţionat în diverse alte locuri din Scriptură (de ex. la Isaia 9; Ieremia 23,33; Ezechiel 37; Zaharia 14). Legământul acesta îşi va găsi împlinirea finală şi integrală în Domnul Isus Cristos, Căruia îi aparţin tronul şi împărăţia pe veci.