Scripturile în fiecare zi

Ilie nu depindea nici de pârâu, nici de corbi, ci de Cuvântul Celui care-i spusese: „Am poruncit corbilor să te hrănească acolo“ (v. 4). Tot aşa, când pâ­râul seacă, Ilie nu este lăsat fără resurse şi primeşte un nou mesaj: „am poruncit acolo unei femei văduve să te hrăneasc㓠(v. 9; Ps.33.18, 19). Această văduvă se afla la ultima limită a sărăciei, dar ce conta aceasta pentru Ilie, din moment ce Domnul îi spusese: „acolo“! Această femeie a credinţei, pe care Domnul Isus o va cita locui­torilor Nazaretului pentru a-i face să se ruşineze (Luca 4.25, 26), va trece printr-o experienţă extraor­dinară. Când Dumnezeu soli­cită un servi­ciu (aici, cel de a-l hrăni pe profetul Său), dă în acelaşi timp tot ceea ce este necesar pentru îm­plinirea lui. Trebuie numai să fim gata să facem mai întâi, fără îm­po­trivire, ceea ce El ne-a cerut. Toc­mai aceasta ne în­vaţă mica turtă, care constituie do­vada cre­dinţei acestei femei şi „cea dintâi road㓠a unei abundenţe divine pen­tru această casă.

Apoi sărmana văduvă are o nouă experienţă, şi mai ne­o­bişnuită: cea a morţii şi a în­vierii fiului ei. Şi gân­durile ni se înalţă din nou dinspre profet înspre Domnul Isus, în­viindu-i pe cei morţi. Nu avea şi El, într-o zi, să i-l redea pe unicul fiu mamei sale văduve (Luca 7.11-15)?