Scripturile în fiecare zi

Atât timp cât nu exista un război deschis între Israel şi filisteni, poziţia lui David faţă de străini putea fi scuzată, deoarece fusese condus în exil chiar de ura lui Saul. Acum însă, în pragul bătăliei, situaţia aceasta devine imposibilă. David ar fi trebuit să-şi dea sea­ma de lucrul acesta, dar continuă jocul său dublu, arătându-se gata să‑şi încingă armele con­tra lui Israel, fiind însă de partea filistenilor. Domnul, în în­du­rarea Lui, Se foloseşte de suspiciunea prinţilor, pentru a-l smulge pe David, tocmai la timp, din cursa în care se aruncase singur.

Să reţinem bine că, pentru credincios, lumea nu este nu­mai un străin, ci şi un vrăjmaş. Ea nu este mai puţin peri­culoasă prin avansurile sau prin complimentele ei – aici ale lui Achiş către David (v. 6, 9) – decât prin mani­festările ei de violenţă.

Omul cu faima de a fi ucis zecile lui de mii de filis­teni a fost în stare să-şi uite propriile victorii. Dimpotrivă, vrăj­maşii lui le-au păstrat usturătoarea amintire (v. 5; 21.11). Şi când noi uităm cru­cea şi mărturia noastră anterioară, lumea ştie să ne arate întotdeauna cu degetul: ŤNu este aces­ta credinciosul care se credea mai bun decât noi?ť