Scripturile în fiecare zi

12

Decembrie

Iosua 10:12-27

La rugăciunea lui Iosua, DOMNUL opreşte soare­le şi luna aproximativ o zi întreagă. Arată astfel acestor popoare păgâne cine este Dumnezeul care luptă pentru Israel, în timp ce alo­r Săi le arată cât de departe poate merge răspun­zând la rugăciunile lor (Marcu 9.23). Oare nu este o şi mai mare minune că Dumnezeu a lungit încă de acum două mii de ani ziua ha­ru­lui Său? Şi, în loc ca aceasta să fie ca aici, pentru a permite judecata şi răzbunarea, scopul Său în prezent este convertirea celor păcătoşi. El are răbdare faţă de lume (poate faţă de tine?) şi „face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni“ (Matei 5.45). Aceasta pare firesc pentru toţi, dar să ne gândim adesea, văzând zorii unei noi zile, la această îndelungă răbdare a lui Dumnezeu.
Soarele nu mai apune, vrăjmaşii fug de lumină şi caută întunericul, încercând să se ascundă (v. 16; Ioan 3.19-21; Apocalipsa 6.15-17). Dar victoria este repurtată şi cei cinci împăraţi sunt scoşi din peşteră. Apropiaţi-vă − le spune Iosua căpeteniilor sale − nu vă temeţi deloc! „Puneţi-vă pi­cioarele pe grumajii acestor împăraţi!“     (v. 24). Era semnul triumfului, anticipând momentul vii­tor când „Dumnezeul păcii va zdrobi ... pe Satan sub picioa­rele noastre“ (Romani 16.20; Ps. 110.1).