Scripturile în fiecare zi

8

Decembrie

Iosua 8:24-35

Cetatea Ai este cucerită, apoi arsă, locuitorii ei sunt mă­ce­­­­lăriţi, împăratul ei este spânzurat, numai vitele sunt păs­­­trate pentru popor, „după cuvântul Domnului pe  care-l poruncise lui Iosua“ (v. 27). După ce au plătit din greu preţul pentru voia lor pro­prie, Io­sua şi Israel se conformează de această dată ins­trucţiuni­lor divine până în cele mai mici detalii. Deuteronom 21.22, 23 interzicea lăsa­rea corpului unui om spânzurat pe lemn peste noapte, iar Iosua ţine cont de aceasta (v. 29), ceea ce dovedeşte că deja considera ţara ca fiind a lor. Să nu precupeţim nici noi nici un efort pentru a ne com­por­ta potrivit Scrip­turii! Câtă putere ar avea măr­turia noastră dacă am putea răspunde la orice între­bare cu privire la purtarea noastră, la conduita noastră: Domnul cere aceasta, îmi cere mie, prin Cuvântul Său. Să-L privim pe Domnul Isus pe cruce. În ultima clipă a vieţii Sale ca Om ascultător, „ca să se îm­pli­nească Scriptura, El maispune: „Mi-e sete“ (Ioan 19.28).
Scena care urmează (v. 30 la 35) răspunde şi ea instrucţiuni­lor din Deuteronom (cap.11.29; 27.1 ...). Băr­baţi, femei, copii, tot poporul este adunat, inclusiv străinii (probabil şi Rahav se afla printre ei) în lo­cul hotărât pentru a asculta legea. Şi în mijlocul acestei adunări era chivotul sfânt, simbol al Domnului Hristos. Adorarea şi bucuria sunt exprimate prin arderile-de-tot şi prin jertfele aduse.