Scripturile în fiecare zi

10

Septembrie

Numeri 24:14-25

Această ultimă profeţie a ghicitorului Balaam începe de fapt cu o prezicere despre el însuşi. Cât de ires­ponsabil este acest om! Potrivit propriilor sale declaraţii, el aude cuvintele lui Dumne­zeu; cunoaşte ştiinţa Celui Preaînalt; vede vi­ziu­nea Celui Atotputernic! ... Mulţi aşa-zişi creştini vor spune: „Doamne, Doamne, nu în Numele Tău am profeţit ...?“ (Matei 7.22, 23). Dar vor avea soarta lui Balaam, deoarece cunoaşterea adevărurilor scrip­turistice nu a avut nici un efect asupra conştiinţei lor. A avea „ochii des­chişi“ (v.16) pentru a-L vedea pe Isus, „dar nu acum“ şi „nu de aproape“ (v. 17), ce viitor tragic! Este partea bogatului din parabolă să contemple din chinuri fericirea celor aleşi (Luca 16). „Orice ochi Îl va vedea“ (Apo­ca­lip­sa 1.7), dar nu toţi în aceleaşi condiţii. Când şi cum Îl veţi vedea voi pe Domnul?
În faţa omului „care cade“ (v.16) se derulează întreaga panoramă profetică. „O Stea“ (v.17) strălu­citoare îl luminează: Hristos, Împăratul gloriei. Apariţia Lui va cores­punde judecării naţiuni­lor învecinate lui Israel: în primul rând a lui Moab însuşi. Domnul Isus este această splendidă Stea de dimineaţă, anunţând zorii zilei (Apocalipsa 2.28; 22.16 sf). Încă nevăzut de lume, El a răsărit deja în inimile celor răscumpăraţi                (2 Petru 1.19 sf).