Scripturile în fiecare zi

21

Iulie

Levitic 26:1-13

Două principii divine merg mereu împreună: Unul este harul suveran – l-am admirat în lucrare în cap. 25. Celălalt este guvernarea, subiectul cap. 26. În timp ce, pe de o parte, Dumnezeu dă fără a pune condiţii, pe de altă parte are grijă ca fiecare să secere ceea ce a semănat. Domnul Se îngrijeşte să prevină popo­rul asupra conse­cinţelor comportării lor, în bine sau în rău, după faptele lor bune sau rele. Şi cum gân­deşte întotdeauna bine, El începe nu cu a­me­ninţări, ci cu promisiuni încurajatoare, des­criind binecuvântările care vor izvorî pentru Israel ca urmare a umblării în ascultare. Desigur, acestea sunt binecuvântări pământeşti, spre deosebire de cele cereşti ale creştinului, care este „binecu­vântat cu orice bine­cuvântare spirituală în cele cereşti, în Hris­tos“ (Efeseni 1.3). Dar una dintre aceste promisiuni ale Domnului, de o valoare cu totul deosebită, este comună atât pentru poporul pămân­tesc, cât şi pentru cel ceresc: cea din v. 12, pe care Pavel o citează corin­tenilor: „Eu voi umbla între voi şi voi fi Dumnezeul vostru şi voi veţi fi poporul Meu“. Aceasta implică aceeaşi respon­sabilitate atât pentru creştin cât şi pen­tru Israel: aceea de a fi com­plet despărţiţi de orice formă de idolatrie (v.1: comp. cu        2 Cor. 6.16).