Scripturile în fiecare zi

2

Iunie

Exod 36:1-13

Într-o scurtă para­bolă a evangheliei după Marcu, Domnul Se prezintă ca un stăpân care a plecat de acasă după ce a dat de lucru robilor Săi. El a lăsat „fiecăruia lucrarea lui“ (Marcu 13.34). Cu excepţia portarului, natura acestor lucrări nu este precizată. În absenţa Lui, Domnul a pregătit o îndatorire pentru fiecare dintre ai Săi, în raport cu vârsta sa şi cu capaci­tăţile sale. Într-o altă parabolă, cea a talanţi­lor, vedem că stăpânul, la întoarcerea sa, cere socoteală lucrătorilor săi. Unii dintre ei pri­mesc o recompensă, alţii sunt daţi de ruşine (Matei 25.14-30). Am făcut noi, fiecare în parte, ceea ce aştepta Domnul de la noi?
Lectura noastră de astăzi ne învaţă că multe daruri sunt aduse prea târziu. Momentul pen­tru a îndeplini o slujbă sau pentru a aduce un dar trecu­se. Probabil că mulţi au muncit din greu, dar nu de îndată. Şi ceea ce nu aducem imediat poate să nu mai fie necesar în momentul când în sfârşit ne decidem: este prea târziu, ocazia este pierdută. Ce lecţie impor­tantă pentru noi!
„Cortul era una“, concluzionează v.13. „Este un singur trup“, declară Efeseni 4.4. În ciuda di­vi­ză­rii creştinătăţii în numeroase deno­minaţii, Dumnezeu vede Adunarea Sa ca fiind un întreg.