Scripturile în fiecare zi

13

Aprilie

Exod 10:24-29, 11:1-10

Nouă urgii au venit succesiv peste ţara Egiptu­lui. Mai rămânea a zecea, mai grozavă decât toate cele dinainte, a cărei semnificaţie o vom ve­dea în continuare. Ea a fost precedată de o ultimă propunere a lui faraon: „Mergeţi, slujiţi Dom­nului; numai turmele voastre să rămână“ (v.24), care urmărea să împiedice poporul să aducă jert­fele şi darurile. Recunoaştem bine în aceasta eforturile lui Satan de a ne lipsi de Cel care este Jertfa desăvârşită. El face orice pentru a ne lua bucuria lui Hristos, mai ales atunci când venim pentru a-L oferi Tatălui în în­chi­nare. Vai, cât de des îi reuşeşte aceasta! Rezul­tă o pierdere pentru noi, dar, mai presus de orice, Dumnezeu este lipsit de jertfa scumpă pe care o aşteaptă de la răscum­pă­raţii Săi. Şi, la modul ge­neral, răspunsul lui Moise ne amin­teşte că Dum­nezeu are drept nu numai asu­pra noastră, ci şi asupra a tot ceea ce este în posesia noastră.
Moise „a ieşit de la Faraon aprins de mâ­nie“ (v.8). Îl vom vedea în mai multe rânduri pe acest om al lui    Dumnezeu mânios, tocmai pe el, care era „foarte blând, mai mult decât toţi oamenii care erau pe faţa pământului“ (Numeri 12.3; vedeţi E­xod 16.20; 32.19; Levitic 10.16; Numeri 16.15; 31.14). Dar era vorba de gloria lui Dumnezeu şi de binele poporului Său. Are mânia noastră întotdeauna o cauză atât de dreaptă?