Scripturile în fiecare zi

28

Martie

Exod 2:1-14

Dumnezeu, în harul Său, nu a dorit să-Şi lase poporul în robie. El le-a dat un salvator: pe Moise, simbol al lui Hristos, a cărui istorie ne este relatată în numeroase locuri din Scriptură (Fapte 7.20 ...; Evrei 11.23 ...). În coşuleţul (sau chivotul) pe care i l-a pregătit mama lui avem o imagine a gri­jii deosebite cu care părinţii creştini îşi protejează copiii de influenţele dăunătoare ale lumii din afară. Dar numai această grijă nu este suficientă. Este ne­ce­sară credinţa: coşuleţul trebuia pus pe apă. Şi Dumnezeu răspunde acestei credinţe cu o salvare providenţială. El dirijează totul din um­bră. În fi­nal, porunca lui faraon nu va avea alt rezultat de­cât acela de a pre­găti în însăşi casa lui un răscumpărător pentru Israel.
Ajuns la maturitate, Moise dă dovadă de o credinţă de excepţie, ca şi părinţii săi. Evrei 11. 24 ... subliniază cum el refuză viitorul strălucit care i se oferă; el alege ... soco­teşte ... şi care îi este secretul? „Privea spre răsplătire“. Măreţ exemplu pentru toţi cei care avem înainte această alege­re: lumea cu gloria şi cu plă­ce­rile ei, sau „ocara lui Hristos“! Moise venise pen­tru a-şi elibera po­po­rul. Dar şi din punerea lui deoparte putem des­prin­de învăţături importante. Oricât de mare ar fi afectivitatea noastră, nu-L putem urma pe Hris­tos prin puterea noastră naturală (v. 12; comp. cu Ioan 18.10).