Scripturile în fiecare zi

14

Martie

Geneza 44:1-17

Plasa se strânge în jurul fraţilor lui Iosif. Îm­prejurări neprevăzute – însă dirijate de o mână credincioasă – îi constrâng  a face cale-ntoarsă şi a se înfăţişa înaintea celui care cu­noaş­te totul. Acum conştiinţa le este atinsă. „Ce să vorbim şi cum să ne îndreptă­ţim?“ (v. 16). Ce progres moral au făcut până în acest moment, faţă de ziua când pretin­deau că sunt „oameni cinstiţi“ (42.11)! De aceea, izbăvirea este aproape.
Ca întreaga istorie a lui Iosif, aceste eveni­mente au semnificaţie profetică. Israel, temporar lăsat deoparte după respingerea lui Hristos, adevă­ratul Iosif, va fi făcut să-şi recunoască crima şi să vadă în Nazarineanul pe care L-au dispreţuit şi L-au răstig­nit, Cel pe care Dumnezeu L-a făcut şi Domn şi Hristos (Fapte 2.36), pe Mesia al lor şi în acelaşi timp pe Fiul Omului care va domni peste în­tregul univers. Dar, ca să poată înfăptui această lucrare în conştiinţă, trebuia mai întâi ca Israel, şi în special seminţia lui Iuda, să treacă printr-o perioadă de mari încer­cări, numită „necazul cel mare“ (Apo­calipsa 7.14). Necazul fraţilor lui Iosif de până în momentul când îşi mărturisesc crima ilustrează neliniştea de care vor avea parte evreii înainte de a-L recu­noaşte şi onora pe Mesia.