Scripturile în fiecare zi

4

Februarie

Geneza 22:13-24

Dumnezeu Însuşi Se preocupă de Mielul pentru arderea-de-tot. Când Domnul Isus Şi-a făcut apa­riţia în mijlocul poporului pe malurile Ior­danu­lui, Ioan Botezătorul a strigat: „Iată Mielul lui Dumnezeu“ (Ioan 1.29). El era răspunsul divin la toate păcatele care tocmai fuseseră mărturisi­te. Astfel se descoperă taina cea mare a cărei um­bră o avem în acest capitol. Şi ce asigurare conti­nuă să aducă acest „Yehova-Iire“ (Domnul va purta de grijă) tuturor celor chinu­iţi de povara păcatelor lor!
Isaac este înviat în mod simbolic (Evrei 11.19); Hristos însă este înviat în adevăr, cu toate consecinţele care decurg din aceasta pentru El şi pentru noi. El va primi o soţie, fapt ilustrat de numirea Rebecăi în v. 23. Iar noi vom primi binecuvântările ce­­reşti a căror imagine o avem în v. 17 şi 18.
Credinţa lui Avraam s-a arătat prin această faptă (Iacov 2.21). Se spune că încercarea face pro­ba. Dumnezeu îi cunoştea inima şi ştia că avea credinţă, dar ea trebuia să se manifeste public. În ce ne priveşte pe noi, dacă am putut mărturi­si: «cred în Domnul Isus», mai devreme sau mai târziu ni se va da ocazia să o dovedim. Încer­că­rile creştinilor deseori nu au alt scop decât să pună în evidenţă realitatea credinţei care este în ei.