Sămânța bună

Oamenii au fost nevoiți să recunoască efectul deosebit al cuvintelor Domnului Isus atunci când a trăit și a lucrat pe pământ. Într-adevăr, niciodată nimeni nu a rostit cuvinte atât de puternice.

Domnul a știut să mângâie cu adevărată compasiune și „să învioreze prin cuvânt pe cel obosit“. El a știut să-i învețe pe ucenicii Săi cu dragoste și cu răbdare. Când învăța mulțimile, toți rămâneau uimiți, „căci El îi învăța“ – spre deosebire de cărturari – „ca unul care avea autoritate“. El „vorbea cuvintele lui Dumnezeu“. Orice exprimare a Fiului lui Dumnezeu era „Cuvântul lui Dumnezeu“, pentru că El Însuși era „Cuvântul devenit trup“, prin care Dumnezeu le vorbea oamenilor și Se descoperea (Isaia 50.4; Marcu 1.22; Ioan 3.34; 1.14).

Cuvintele Domnului mărturiseau despre înțelepciunea Lui divină. Chiar și conducătorii foarte învățați ai poporului Israel nu puteau nega mesajul lui Isus, ci, dimpotrivă, erau puși în lumina lui Dumnezeu și astfel erau descoperite cele mai adânci convingeri și motive ale lor.

Domnul a găsit întotdeauna cuvintele potrivite pentru ascultătorii dintr-o anumită situație. Cât de măreață s-a arătat autoritatea Lui divină, când a liniștit furtuna, a alungat demonii, a curățit leproșii, a vindecat paralitici și orbi, chiar a înviat morți! Duhul Sfânt ne pune înaintea ochilor, prin evanghelii, atât de multe lucruri pe care le-a făcut și le-a spus Domnul Isus (Ioan 14.26; 20.30,31)!