Sămânța bună

Un bărbat în vârstă nu mai vedea bine, dar totuși se considera un expert în evaluarea obiectelor de artă. Într-o zi a vizitat un muzeu cu un prieten, însă nu a observat că își uitase ochelarii acasă. Deși nu putea vedea clar ceea ce era în jurul său, își exprima cu voce tare părerea despre tot ce vedeau în muzeu. Când au ajuns în galeria cu tablouri, a avut un comentariu critic pentru fiecare tablou.

La primul a spus că rama nu se potrivește cu tabloul. La următorul a făcut comentarii cu privire la culori. La al treilea a avut obiecții legate de motivul tabloului. Și tot așa, până când prietenul său l-a luat deoparte și i-a spus: „Dragul meu, te-ai privit astăzi cel puțin o dată în oglindă?“.

Cum stau lucrurile la noi? Ne exprimăm și noi critic față de tot ce ne înconjoară? Știm, de fapt, dacă părerea noastră este corectă? În loc să fim experți în a-i critica pe semenii noștri, ar fi mai bine să ne privim în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu și să-L rugăm pe Domnul să ne arate propriile noastre greșeli.

Să ne rugăm ca David: „Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Vezi dacă este vreo cale rea în mine și du-mă pe calea cea veșnică“ (Psalmul 139.23,24).

Să ne uităm întotdeauna mai întâi la noi!