Sămânța bună
Singur – dar nu părăsit
Iată, vine ceasul, și a și venit, când veți fi risipiți fiecare la ale lui și pe Mine Mă veți lăsa singur; dar nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine.
Ioan 16.32
Domnul Isus a fost adesea singur în viața Sa de pe pământ, deoarece, fiind o Persoană din cer, a fost tratat ca un străin. Puritatea și sfințenia Lui au făcut ca El să fie singur.
Oamenii au iubit întunericul mai mult decât lumina. De aceea s-au îndepărtat de Cel care spunea despre Sine: „Eu sunt Lumina lumii“ (Ioan 8.12). Nu s-au simțit confortabili în apropierea Sa, deoarece prezența Lui dezvăluia starea lor păcătoasă, iar ei erau prea mândri, ca să se pocăiască de păcatul lor. Această respingere L-a lovit profund pe Mântuitorul. Oamenii nu L-au dorit, chiar dacă El a venit la ei în har și adevăr, pentru a-i ajuta.
În același timp însă, El S-a bucurat de părtășia cu Tatăl Său și a mărturisit despre aceasta: „Cel care M-a trimis este cu Mine; El nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut“ (Ioan 8.29).
Ucenicii L-au urmat pe Domnul Isus timp de trei ani. Cu toate acestea, când a fost arestat, ei au încercat să-și salveze numai propriile vieți și pe El L-au părăsit. Cât de mult L-a rănit faptul că L-au părăsit toți în acel moment dificil!
Totuși, El nu a fost lipsit de consolare. În tot procesul de condamnare și de răstignire, El a știut: „Nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine“.