Sămânța bună

Un ou – un simplu ou de găină, alb sau maroniu – este fecundat și depus și apoi este clocit de găină.

Încă din primele ore de la procesul de fecundare începe formarea unui nou organism: se definește partea de deasupra și partea de dedesubt, apar capul și coada. A doua zi se formează coloana vertebrală, urechile, ochii. Capul ia o poziție care rămâne neschimbată până în ultima zi, când puiul iese din găoace. Inima bate pentru prima dată, venele se ramifică.

Într-un ou atât de banal, celulele se mișcă, stabilesc legături și lucrează împreună. Totul este o succesiune exactă, o orchestrare bine dirijată, o compoziție atent repetată și experimentată! Astfel, în următoarele nouăsprezece zile se încheie dezvoltarea puiului de găină în găoace.

De la prima celulă, în ziua întâi, până la ultima, în a douăzeci și una zi, oul este ca o hală în care fiecare celulă știe și unde și când trebuie să preia o funcție anume, lucrând fără încetare ca un mic utilaj. Fantastic, fenomenal! Și apoi oul se sparge și se ivește un pui perfect, chiar dacă este încă ud și lipicios.

De unde știu celulele cum, când, cât timp și de ce trebuie să preia o funcție? Deja primul ou, cel original, a fost perfect, altfel nu ar fi putut ieși un pui din el! Iar această programare este stocată în fiecare ou. Totul este pregătit ca, dintr-un ou mic și nebăgat în seamă, să poată lua naștere un pui. Nu este acesta un miracol fascinant? Stai liniștit și deosebește lucrările minunate ale lui Dumnezeu!