Sămânța bună

Un bărbat tânăr, bolnav, era internat de mult timp într-un spital. Deoarece nu avea dureri mari, spera că se va însănătoși în curând și nu voia să audă nimic despre moarte. Acest lucru era dureros pentru asistenta medicală, care știa ce o să urmeze și Îi ceruse în rugăciune Mântuitorului să-i îndrepte gândurile bărbatului spre veșnicie. Într-o zi l-a vizitat fiica lui cea mică. Bolnavul a vorbit cu fetița lui despre diferite lucruri și despre ce vor face când va veni acasă. Au discutat totul în amănunțime, de exemplu ce prăjituri să facă mama și dacă Azorel, câinele, va avea voie să vină când va ieși din spital, ca să-l însoțească.

Deodată fetița a întrebat: „Tată, dar dacă nu mai vii acasă, ce se va întâmpla atunci?“. Tatăl n-a știut ce să răspundă la o astfel de întrebare și a tăcut ascunzându-și durerea. Dar întrebarea fetiței nu l-a lăsat în pace și, după câteva zile, asistenta medicală l-a auzit repetând cuvintele: „Ce se va întâmpla atunci?“. Mântuitorul crucificat și înviat a fost răspunsul la întrebarea serioasă: „Ce se va întâmpla atunci?“. Peste trei săptămâni, bolnavul a murit. Înainte de aceasta, a răspuns cu hotărâre la întrebarea înfricoșătoare: „Astăzi voi fi la Domnul și Mântuitorul meu în Paradis“. A fost un răspuns corect, un răspuns al încrederii, al credinței în Mântuitorul Isus Hristos.