Sămânța bună
Naomi s-a întors în Betleem
De ce să-mi mai ziceți Naomi, când Domnul a mărturisit împotriva mea și Cel Atotputernic m-a întristat?
Rut 1.21
Naomi provenea dintr-o casă renumită în Israel. Dorind să fugă de foametea din Betleem, ea împreună cu soțul și cei doi fii ai ei s-au mutat în țara Moabului. Dar acolo necazul s-a ținut scai de ea și toți ai ei au murit. A fost acesta un semn al lui Dumnezeu că drumul spre Moab nu a fost după voia Lui?
Apoi Naomi s-a întors la Betleem și a stat rușinată și foarte săracă în fața consătenilor ei, care o numeau Naomi: „Plăcerea mea“.
Din cuvintele ei – care exprimau necazul vieții ei – răzbătea totuși o mângâiere adâncă, chiar dacă pe moment nu o putea vedea: „Cel Atotputernic m-a întristat!“. Ea fusese întristată de Domnul, nu de o soartă dură, nu de situații grele, nu de oameni răi.
În toate situațiile limită, oamenii se întreabă: „Cum poate Dumnezeu să îngăduie așa ceva?“. Naomi nu a întrebat așa. Ea a luat acea suferință din mâna lui Dumnezeu. Astfel, faptul că Cel Atotputernic stă deasupra tuturor lucrurilor i-a fost o mângâiere și ea s-a întors iarăși la El.
Poate am fost dezamăgiți din vina noastră. Cât de bine ar fi dacă am putea spune ca Naomi: Domnul m-a luat în școala Sa, El mi-a trimis această situație!
Dumnezeu a evaluat pozitiv întoarcerea ei, iar Naomi a fost din nou binecuvântată. Îndurarea Lui este pregătită pentru fiecare dintre noi, dacă ne recunoaștem greșeala.