Sămânța bună

Ce a făcut Dumnezeu pentru noi
Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului.

Efeseni 2.1,2

Cu cât devenim mai conștienți de pustiul provocat de păcat în viața noastră, cu atât mai bine recunoaștem cât de mult a lucrat Dumnezeu în harul Său pentru mântuirea noastră.

Înainte de pocăința noastră ne aflam într-o stare rea: pentru Dumnezeu eram morți în păcatele noastre. În același timp am trăit în lume și sub influența diavolului. Am făcut voia proprie și am dus o viață păcătoasă, care nu a avut nicio valoare pentru Dumnezeu.

În Romani 3 este scris: „Nu este niciun om drept, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere, nu este niciunul care să-L caute pe Dumnezeu“. Aceste cuvinte se referă și la noi. Noi nu am trăit corect și drept. Mai mult: eram încăpățânați și nu voiam să ne întoarcem de pe calea greșită. În inima noastră nu exista nicio dorință după Dumnezeu, care este drept și plin de bunătate.

Dar Dumnezeu a luat inițiativa. Rezolvarea trebuia să vină din partea Lui. Ce a făcut El? A încercat El să ne educe, să ne îmbunătățească sau să ne învețe? Nu, nicidecum! Pentru mântuirea noastră a fost nevoie de mult mai mult.

Pentru a ne scoate din starea noastră de moarte, El ne-a dăruit o viață nouă: „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea Lui cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos …“ (Efeseni 2.4).