Sămânța bună
Legea păcatului
Căci legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a eliberat de legea păcatului și a morții.
Romani 8.2
Marius ține în mână o minge. Ce se întâmplă dacă îi dă drumul din mână? Desigur, ea va cădea la pământ, căci este supusă legii gravitației. Dar dacă aruncă cu toată puterea mingea în sus, ce se întâmplă? Ea va urca, iar apoi va cădea imediat pe pământ. Impulsul pe care îl poate da Marius este mai slab decât forța de atracție a pământului. Și noi toți suntem supuși acestei legi fizice.
Tot astfel există o lege morală, pe care Pavel o numește „legea păcatului“ (Romani 7.23). De când a păcătuit Adam, toată omenirea este supusă acestei legi. Toți urmașii lui simt nevoia de nestăpânit de a păcătui. Nici mustrările de conștiință, nici prescripțiile religioase, nici codul moral – nimic nu-l poate elibera pe om de această lege. Indiferent că vrem să acceptăm sau nu, suntem sclavii păcatului. Acest lucru s-a confirmat de milioane de ori pe parcursul generațiilor.
Numai Domnul Isus poate să ne elibereze de „necesitatea“ de a păcătui a naturii în care ne-am născut (Ioan 8.36). Să credem în El și în lucrarea Lui de răscumpărare, și vom primi o viață nouă și Duhul Sfânt! Atunci „legea păcatului“ trebuie să se supună unei noi legi: „legea Duhului de viață în Hristos Isus“. Duhul Sfânt dă noii vieți putere să facă binele. De aceea, dacă „umblăm în Duhul“, nu vom ceda păcatului.