Sămânța bună

Avalanșele vieții
Cheamă-Mă în ziua necazului și Eu te voi scăpa, iar tu Mă vei preamări.

Psalmul 50.15

Când schiorii sunt prinși de avalanșe în munți, rareori există șanse ca ei să scape doar cu o sperietură; de cele mai multe ori nu mai există șansa ca ei să fie găsiți. Și în viața noastră se pot porni adesea avalanșe pe plan emoțional. Putem fi surprinși de anumite întâmplări care să ne ducă departe de locul unde vrem să ajungem. Vântul împrejurărilor bate prea tare ca noi să mai putem vedea înainte. Avalanșa vine cu un zgomot asurzitor, prea puternică pentru a mai auzi vreo voce călăuzitoare. Și astfel suntem duși departe de țintă, într-un loc pe care nu-l cunoaștem sau pe care îl considerăm nepotrivit pentru a mai ajunge vreodată unde am dorit.

Dar Dumnezeu este lângă noi atunci când Îl chemăm, și dacă sunt furtuni, și dacă sunt vremuri bune. „Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune se desăvârșește“ (2 Corinteni 12.9) – acesta este mesajul pe care ni-l transmite vocea Domnului. Nimic din ce ni se întâmplă nu este lăsat la voia întâmplării. Avem nevoie doar de credința de a-L vedea pe Dumnezeu și planul Lui cu noi, chiar și atunci când „zăpada“ ne acoperă. Să ne apropiem tot mai mult de izvoarele inepuizabile de mângâiere care se găsesc în inima iubitoare a Mântuitorului pentru poporul Său încercat, ispitit, îndurerat și suferind aici pe pământ! Numai la Domnul găsim consolare într-o lume nepăsătoare față de durerile noastre.