Pâinea zilnică

Căci aproape că doresc să fiu eu însumi anatema,

despărţit de Cristos, pentru fraţii mei, pentru rudele mele

trupeşti.

Romani 9:3

Cinci băieţi au aruncat cîte o monedă de 1 cent în farfuria colectei misionarilor, spune o povestire. Unul dintre ei a pus moneda şi a rîs. Era un cent subţire, simbol al inimii sale înguste, a atitudinii sale nepăsatoare faţă de soarta celor pierduţi. Al doilea băiat a pus centul lui şi s-a uitat în jur, evident mulţumit de sine însuşi. Era o monedă strălucitoare de aramă lustruită, simbol al unei inimi mîndre. Al treilea băiat şi-a pus bănuţul cu reţinere, spunîndu-şi: „Presupun că trebuie să fac lucrul acesta din moment ce şi alţii îl fac". Moneda de oţel era simbolul unei inimi reci.

Următorul a fost un băiat care a vărsat o lacrimă şi a spus: „Săracii păgîni". Era un cent de argint dat cu milă. Al cincilea băiat a venit cu o inimă frîntă: „Doamne Isuse, a spus el, dau de dragul Tău, sperînd că mulţi oameni vor crede în Tine". Era o monedă de aur a compasiunii şi a iubirii.

Cum răspunzi atunci cînd te gîndeşti la cei pierduţi în lume, cei ce locuiesc cu tine în cartier, în oraşul tău, sau pe alt continent îndepărtat? Priveşte la exemplul lui Pavel, care plînge pentru mîntuirea neamului evreiesc - poporul său. El era în acord cu Cristos, care a văzut mulţimile şi „I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi care n-au păstor" (Matei 9:36).

Dacă vom rămîne în părtăşie cu Mîntuitorul nostru care ne poartă de grijă, vom deveni şi noi asemenea Lui în dragostea pentru cei pierduţi. Apoi, motivaţi de mila Sa, vom deveni creştini cărora le pasă. - P.R.V.

Pune-n noi un foc, ne scoală, Te rugăm!

In timp ce lumea piere, noi ne vedem de drum;

Fără scop şi pasiune, trăim pentru acum.

Pune-n noi un foc, ne scoală, Te rugăm! - Cushman

Unui creştin îi pasă de lune atunci când disperarea o apasă.

Text: Galateni 5:16-26