Pâinea zilnică

27

August

Text: Iov 39:19-30

Oare prin priceperea ta îşi ia uliul zborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?Iov 39:26

LECŢIA VULTURULUI DE APĂ

Într-o seară minunată de sfîrşit de vară, eram cu prietenul meu Steve la pescuit, într-o mică barcă, pe Lacul Piatt, sperînd ca vreo ştiucă săritoare sau un biban smucitor să tragă la momelile noastre. Un vultur de apă se rotea în tăcere deasupra capetelor noastre. L-am urmărit cu viu interes, dîndu-ne seama vag că şi el făcea exact ceea ce făceam noi - pescuia. Plana deasupra apei şi deodată plonja cu putere în apă, spărgînd oglinda apei cu ghiarele sale. Apoi se înălţa maiestuos, ţinînd în ghiarele-i ascuţite un peşte mare.
Mai tîrziu, cercetînd puţin, am descoperit că aceşti vulturi de apă, aşa cum obişnuit sînt numiţi, sînt între 50 şi 60 de centimetri lungime şi au aripile pînă la 2 metri. Trăiesc în apropierea apei, se reîntorc la acelaşi cuib în an după an, îi alungă pe toţi intruşii, rezervîndu-şi lacul sau aria oceanică numai pentru ei înşişi. Aripile lor lungi şi ascuţite le dau puterea să plonjeze în apă şi să-şi controleze plutirea prin aer. Ochii pătrunzători le dă posibilitatea să vadă la cîţiva metri sub apă. Apoi ghearele sînt special proiectate să-i ajute să ţină ferm peştele pe care l-au apucat. Ce creatură minunată! Dumnezeu a făcut vulturul de apă perfect pentru mediul în care trăieşte.
Întrebarea lui Dumnezeu pe care a adresat-o lui Iov în textul de azi, a avut drept scop să-l facă pe acesta să vadă minunatul plan şi puterea pe care Dumnezeu le-a investit în creaturile Sale, şi să-i trezească uimirea şi veneraţia. Avem şi noi oare aceleaşi sentimente observînd creaţiunea lui Dumnezeu?  - D.C.E.

Cît de măreţ e Dumnezeu!
Văd marea cu talazuri grele,
Mă-nalţ pe munţii de bazalt
Şi-mi zboară gîndul printre stele,
Tot mai înalt. - C. Ioanid