Meditații Charles Spurgeon
31
Octombrie
DIMINEAŢA
Pune în mine un duh nou şi statornic. Psalmi 51:10
Orice păcătos va tânji după reînnoire, dacă mai este o scânteie de viaţă în el. În spiritul acestei reînnoiri, acelaşi exerciţiu de har ni se cere la convertire. Avem nevoie de pocăinţă atunci, şi cu siguranţă avem şi acum. La început am avut nevoie de credinţă ca să venim la Isus. Acum, numai acelaşi har ne poate aduce la Christos. Apoi, avem nevoie de un cuvânt de la Cel Prea înalt, un cuvânt de pe buzele Celui iubit, care să pună capăt temerilor noastre; vom descoperi curând, sub simţământul păcatului prezent, că avem nevoie de el acum. Nimeni nu poate fi reînnoit fără o manifestare reală şi adevărată a energiei Duhului Sfânt pe care a simţit-o la început, fiindcă lucrarea este mare, iar carnea şi sângele ne stau în drum ca întotdeauna. Ar fi bine ca slăbiciunea ta personală, creştine, să fie un argument care să te facă să ceri fierbinte ajutorul lui Dumnezeu în rugăciune. Aminteşte-ţi că David nu şi-a încrucişat braţele şi nu strâns din buze atunci când s-a simţit neputincios; din contră, a alergat la tronul milei cu următoarea rugăciune: „pune în mine un duh nou şi statornic". Nu te lăsa adormit de doctrina că nu poţi face nimic neajutat; trezeşte-te, şi lasă-te condus la Ajutorul puternic al lui Israel. O, dacă ai avea harul de a-L implora pe Dumnezeu de parcă ar fi însăşi viaţa ta în joc. „Doamne, pune în mine un duh nou şi statornic". Cel care se roagă cu sinceritate lui Dumnezeu să facă acest lucru îşi dovedeşte onestitatea lucrând cu mijloacele cu care lucrează Dumnezeu. Roagă-te mult; trăieşte mereu după Cuvântul Domnului. Ucide poftele care L-au îndepărtat pe Domnul de tine; veghează asupra viitoarelor izbucniri de păcat. Domnul are drumul Său hotărât. Stai pe marginea drumului, şi vei fi gata când va trece pe lângă tine. Perseverează în toate poruncile Sale binecuvântate, fiindcă ele vor hrăni darurile tale muribunde. Ştiind că toată puterea vine de la El, nu înceta să strigi: „pune în mine un duh nou şi statornic".
SEARA
Eu te-am cunoscut în pustie, într-un pământ fără apă. Osea 13:5
Da, Doamne, Tu m-ai cunoscut într-adevăr în starea mea căzută, şi, chiar şi atunci, m-ai ales pentru Tine. Când eram respingător, şi îmi era groază de mine însumi, m-ai primit ca pe copilul Tău şi mi-ai împlinit toate nevoile urgente. Binecuvântat să fie pe vecie numele Tău pentru această îndurare gratuită, bogată şi abundentă. De atunci, experienţa mea interioară a fost adesea o pustie. Totuşi, Tu m-ai recunoscut ca pe un fiu prea iubit, şi ai turnat izvoare de dragoste şi har peste mine, ca să-mi aducă bucurie şi să mă facă roditor. Da, chiar şi atunci când împrejurările erau dintre cele mai rele, şi eu rătăceam într-un pământ uscat, prezenţa Ta alinătoare m-a mângâiat. Oamenii m-au părăsit când am înfruntat batjocura, dar Tu ai cunoscut sufletul meu în nenorocire, fiindcă nici un necaz nu şterge strălucirea iubirii Tale. Prea slăvit Domn, Te laud pentru credincioşia Ta faţă de mine în încercări. Îmi pare rău că te-am uitat uneori şi am fost mândru - fiindcă datorez totul bunătăţii şi iubirii Tale. Ai milă de slujitorul Tău în aceasta privinţă! Suflete, de vreme ce Isus te-a recunoscut în cea mii josnică stare, asigură-te că-L recunoşti pe El şi cauza Lui acum că eşti prosper. Nu te lăsa orbit de succesele lumeşti, şi nu te ruşina de adevăr şi de biserica săracă cu care eşti asociat. Urmează-L pe Isus în pustie. Poartă crucea cu El când se înteţeşte focul persecuţiei. El te-a cunoscut, suflete, în sărăcie şl ruşine. Nu fi atât de trădător încât să te ruşinezi de El. O, daci te-ai ruşina mai mult la gândul că ţi-e ruşine de Cel Prea Iubit. Isuse, sufletul meu se prinde de Tine.
Mă-ntorc spre Tine în zile luminoase
Dar şi în nopţi de-amară îngrijorare,
Tu străluceşti în toate stelele frumoase
Cel mai măreţ şi plin de desfătare!