Meditații Charles Spurgeon

7

Iunie

DIMINEAŢA

Urâţi răul, cei ce iubiţi pe Domnul. Psalmi 97:10

Ai motive întemeiate să „urăşti răul". Gândeşte-te cât de mult te-a rănit deja! O, ce lume de înşelări păcătoase a adus în inima ta! Păcatul te-a orbit atât de mult, încât nu ai mai putut
vedea frumuseţea Mântuitorului; te-a surzit atât de tare, încât nu ai mai auzit chemarea blândă a Răscumpărătorului. Păcatul ţi-a aşezat picioarele pe calea morţii, şi a turnat otravă în izvorul fiinţei tale. Ţi-a infectat inima, şi a facut-o „nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea" (Ieremia 17:9). O, ce fiinţă erai atunci când răul şi-a făcut lucrarea în tine, înainte de intervenţia harului divin! Erai un moştenitor al răului, ca şi ceilalţi; alergai „după mulţime ca să faci rău" (Exod 23:2). Aşa eram cu toţii; dar Pavel ne aminteşte că „aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în numele Domnului Isus Christos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru" (1 Corinteni 6:11). Avem motive întemeiate, într-adevăr, să urâm răul, când privim înapoi şi îi vedem faptele mortale. Răul ne-a înşelat atât de mult, încât sufletele noastre ar fi fost pierdute dacă iubirea atotputernică nu ar fi intervenit să le răscumpere. Chiar şi acum este un vrăjmaş atotputernic, păzind să ne facă rău şi să ne tragă la pierzare. De aceea „urâţi răul", creştini, dacă nu vreţi să aveţi necazuri. Dacă vreţi să vă presăraţi cărarea cu spini şi să plantaţi urzici pe pernele patului de moarte, atunci neglijaţi să „urâţi răul"; dar, dacă vreţi o viaţă fericită şi o moarte paşnică, atunci umblaţi pe cărările sfinţeniei, urând răul până la capăt. Dacă vă iubiţi cu adevărat Mântuitorul şi vreţi să-L onoraţi, atunci „urâţi răul". Nu există nici un leac care să biruiască mai repede răul din sufletul creştinului ca părtăşia îmbelşugată cu Domnul Isus. Locuieşte cu El, şi îţi va fi imposibil să fii în pace cu păcatul.

Orânduieşte-mi paşii pe cărarea Ta
Şi fa să am o inimă curată,
Fereşte de păcat făptura Ta
Şi ţine-i conştiinţa neîntinată.

SEARA

Fii plin de râvnă. Apocalipsa 3:19

Dacă vrei să vezi suflete convertite, dacă vrei să auzi strigându-se că „împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru" (Apocalipsa 11:15); dacă vrei să pui cununi pe capul Mântuitorului şi să înalţi tronul Său, atunci fii plin de râvnă. Fiindcă, sub stăpânirea lui Dumnezeu, drumul spre convertirea lumii trebuie să fie râvna bisericii. Orice caracteristică creştinească va fi folosită, dar râvna va fi cea dintâi; prudenţa, cunoştinţa, răbdarea şi curajul vor urma la rândul lor, dar râvna trebuie să deschidă calea. Nu este măsura cunoştinţei tale, deşi aceasta este folositoare; nu este mărimea talentului tău, deşi acesta nu este de dispreţuit; râvna ta este cea care va face fapte mari. Râvna este fructul Duhului Sfânt. Ea îşi trage seva din operaţiile continue ale Duhului Sfânt în suflet Dacă viaţa ta lăuntrică se diminuează, dacă inima ta bate mai încet în faţa lui Dumnezeu, nu cunoşti râvna. Dar dacă totul este puternic şi viguros înăuntru, atunci nu vom putea simţi decât dragoste fierbinte când vom vedea împărăţia lui Christos venind şi voia Sa împlinindu-se pe pământ, ca şi în cer. Simţământul de adâncă recunoştinţă va hrăni râvna creştinului. Privind spre gura prăpastiei din care am fost salvaţi, găsim destule motive pentru care să sacrificăm şi să fim sacrificaţi pentru Dumnezeu. Râvna este stimulată şi de gândul viitorului veşnic. Priveşte cu ochii înlăcrimaţi la flăcările iadului, şi nu poate dormi. Priveşte cu dorinţă spre gloria cerului, şi nu poate decât să se înflăcăreze. Simte că timpul este scurt în comparaţie cu munca care trebuie făcută; de aceea, consacră tot ce are cauzei Domnului. Şi este întotdeauna întărită de amintirea exemplului lui Christos. El a fost îmbrăcat cu râvnă, de parcă ar fi fost o mantie. Cât de uşor merg roţile datoriei atunci când eşti cu El! El nu zăboveşte pe drum. Să dovedim că suntem ucenicii Lui manifestând acelaşi spirit de râvnă.