Meditații Charles Spurgeon

21

Iunie

DIMINEAŢA

Tu eşti cel mai frumos dintre oameni Psalmi 45:2

Intreaga persoană a lui Isus este ca un diamant, şi toată viaţa Sa este ca o amprentä lăsată de sigiliu. El este complet; nu numai în câteva părţi, ci în tot întregul slăvit. Caracterul Său nu este o grămadă de culori frumoase amestecate confuz, nici un morman de pietre preţioase îngrămădite unele peste altele. El este un tablou de frumuseţe şi un pieptar de slavă. In El, toate lucrurile cu o bună reputaţie sunt aşezate în locurile cuvenite şi se înfrumuseţează unele pe altele. Nici o trăsătură din persoana Sa glorioasă nu atrage atenţia în detrimentul altora, fiindcă El este desăvârşit şi frumos în totalitate. O, Isus! Puterea Ta, harul Tău, dreptatea Ta, tandreţea Ta, adevărul Tău, maiestatea Ta şi inflexibilitaea Ta se unesc ca să facă un om, sau mai bine zis un Dumnezeu-om, cum nu s-a mai văzut în cer sau pe pământ Copilăria Ta, veşnicia Ta, suferinţele Tale, biruinţele Tale, moartea Ta şi nemurirea Ta sunt întreţesute într-o tapiserie minunată, fără cusătură sau tăietură. Eşti o melodie fără discordanţă. Eşti o multitudine care nu poate fi divizată. Eşti totul, dar nu divers. Asemeni culorilor care se unesc în strălucirea curcubeului, toată slava cerului şi a pământului s-a întâlnit în Tine şi s-a unit atât de minunat încât nu mai există nimeni asemeni Ţie în toate; dacă toate virtuţile celor mai buni ar fi unite într-unul singur, nu ar putea rivaliza cu Tine, oglindă a tuturor desăvârşirilor. Ai fost uns cu undelemn sfânt de mir şi casie, pe care Dumnezeu 1-a rezervat pentru Tine. Cât despre mireasma Ta, este ca un parfum sfânt, cu care nici un alt parfum nu se poate amesteca, nici măcar prin arta spiţerului; fiecare mireasmă este parfumată, iar întregul este divin. O, sfântă simetrie! O, rară îmbinare A multor perfecţiuni, care se strâng într-una. O, muzică cerească, nu ai asemănare. In tine toate coardele se întâlnesc şi cântă una.

SEARA

Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă neclintită. 2 Timotei 2:19

Temelia pe care se sprijină credinţa este aceasta: „Dumnezeu era în Christos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lo (2 Corinteni 5:19). Marele fapt pe care se bazează credinţa este că „Cuvântul s-a făcut Trup, şi a locuit printre noi" (loan 1:14) şi că „Christos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu" (1 Petru 3:18); „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn" (1 Petru 2:24), pentru că „pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi" (Isaia 53:5). Într-un cuvânt, marele stâlp al speranţei creştine este înlocuirea. Speranţa lui stă în jertfa de ispăşire a lui Christos pentru cel vinovat. Fiind făcut „păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El" (2 Corinteni 5:21), Christos a oferit o jertfa adevărată şi ispăşitoare în camera, locul şi folosul celor pe care Tatăl i-a dat, care sunt cunoscuţi de Dumnezeu pe nume şi recunoscuţi în inimile lor după încrederea pe care o au în Isus. Acesta este faptul cardinal al Evangheliei. Dacă această temelie ar fi îndepărtată, ce am mai putea face? Dar ea este la fel de neclintita ca şi tronul lui Dumnezeu. Noi ştim acest lucru; ne liniştim cu el, ne bucurăm în el, şi desfătarea noastră este să ne ţinem de el, să medităm la el şi să îl proclamăm, dorind să fim mişcaţi de recunoştinţă în fiecare parte a vieţii şi conversaţiei noastre. In zilele noastre doctrina ispăşirii a fost atacată în mod direct. Oamenii nu pot îndura înlocuirea. Ei scrâşnesc din dinţi la gândul că Mielul lui Dumnezeu a purtat păcatul omului. Dar noi, care cunoaştem din experienţă valoarea acestui adevăr, îl vom proclama cu încredere şi neîncetat împotriva lor. Nu îl vom dilua şi nu îl vom schimba, nu vom irosi nici o părticică din el. Numai Christos, înlocuitorul sigur, poate purta suferinţa umană şi poate suferi în locul oamenilor. Noi nu putem şi nu îndrăznim să renunţăm la acest adevăr, fiindcă el este viaţa noastră. În ciuda oricărei controverse, simţim că „totuşi, temelia tare a lui Dumnezeu stă neclintită".