3

Decembrie

Căci cine mănâncă şi bea nevrednic îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul DOMNULUI. 1 Corinteni 11.29

Este un mare privilegiu să ne ocupăm locul nostru la Masa Domnului ca să sărbătorim împreună cu toţi cei răscumpăraţi amintirea morţii Domnului Isus. Dar pe de altă parte suntem în legătură cu o mare răspundere. Inimile noastre se bucură că Domnul Şi-a dat pentru noi sângele şi trupul Său. Dacă avem această dragoste în inimile noastre şi ne îmbărbătează zi de zi nu putem decât să înălţăm laudă, mulţumire şi adorare, Celui care S-a dat pentru noi.
Masa Domnului reprezintă şi marea răspundere pe care o avem unii faţă de alţii în păstrarea comuniunii (legăturii frăţeşti). Niciodată să nu ne aşezăm la masa Domnului fără o cercetare profundă, intimă şi clară în lumina lui Dumnezeu. Cât de uşor pot să fie în inimile sau în viaţa noastră lucruri care nu sunt judecate! Cuvântul de azi vorbeşte despre a „mânca şi a bea cu nevrednicie." Copiii lui Dumnezeu din Corint nu au respectat Masa şi Domnul a trimis judecata prin boală şi moarte.
În Psalmul 93.5 citim: „Sfinţenia este podoaba Casei Tale." Aceasta este o temelie dumnezeiască. Cu Numele sfânt al Domnului nu poate intra nimic în legătură. Dacă suntem delăsători în practicarea judecăţii proprii devenim reci şi indiferenţi faţă de dragostea Domnului, atunci Dumnezeu în marea Sa sfinţenie trebuie să ne pună sub disciplină. De s-ar întipări aceasta adânc în inimile noastre şi aceasta să ne conducă la o judecată personală. Numai aşa va putea sta în picioare legătura cu Domnul şi noi să ne apropiem cu o inimă plină de fericire şi de mulţumire şi să-i aducem adevărata adorare la Masa Lui.
Este adevărat că avem „aluat" în noi, dar nu avem nimic „necurat" asupra noastră. Nu trebuie să ne îndreptăm privirile noastre spre păcatele noastre, ci spre Acela care le-a purtat pe cruce şi care ni le-a ridicat pentru totdeauna. Noi trebuie să dăm afară „aluatul" cel vechi.