Domnul este aproape GBV

Domnul îi poruncește lui Petru să îndepărteze corabia la adânc și să coboare plasele. Petru simte în inimă două feluri de reacții: ca pescar încercat, are obiecții, însă, ca ucenic, ascultă de Domnul lui. „Dar, la cuvântul Tău, voi coborî plasele.“ Binecuvântarea ascultării se face imediat simțită. Petru experimentează acum ceea ce trăim și noi:

1. Mântuitorul nu rămâne niciodată dator. Dacă Îi punem la dispoziție abilitățile și avutul nostru, El ne răsplătește în felul Său bogat și generos.

2. Domnul poate, în ciuda condițiilor precare și a circumstanțelor lipsite de speranță, să facă să crească o recoltă bogată. Neputința noastră este o bună ocazie pentru El.

3. Când Își manifestă puterea și harul Său, simțim cât de păcătoși și de nevrednici suntem înaintea Lui.

Ce scenă impresionantă se desfășoară înaintea inimilor noastre! Petru, atras puternic de harul divin, cade în genunchi înaintea Domnului și constată cu uimire că nu este vrednic. De aceea spune: „Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos“. O contradicție de nerezolvat pentru Petru, dar nu și pentru Domnul! El Se află pe drumul spre Golgota, pentru ca, prin moartea Lui, să rezolve problema păcatului lui Petru. De aceea îl încurajează: „Nu te teme; de acum vei fi pescar de oameni“. Pe temeiul lucrării Sale de răscumpărare, Isus Hristos poate să‑L așeze în slujba Lui. Fără să li se ceară aceasta, Petru și ceilalți ucenici Îl urmează pe Domnul. Ucenicia și slujba le caracterizează de acum viața.

Dumnezeu dorește ca cei credincioși să lucreze cu mâinile lor și să‑și câștige pâinea în acest fel. Acela care trăiește prea mult pe socoteala părinților sau care beneficiază la nesfârșit de ajutoare sau de contribuții de la stat (în mod nepotrivit) nu se află în concordanță cu gândul lui Dumnezeu. Domnul a folosit în slujba Lui, în toate timpurile, oameni care și‑au terminat studiile și care au făcut dovada capacității lor la locul de muncă.

M. Billeter