Domnul este aproape GBV

Harul lui Dumnezeu era la lucru în inima lui Naomi. Ea se gândea la acele zile binecuvântate când era „cea plăcută“, când era conștientă de favoarea lui Dumnezeu. Își amintea de lucrurile scumpe pe care le dăduse și încă le mai dădea Dumnezeu poporului Său. Ea vorbea cu nurorile ei despre aceste binecuvântări și era adânc îndurerată că nu le mai putea împărtăși. Fără nicio îndoială că ea le-a spus nurorilor ei despre Betleemul din Iudeea, despre poporul lui Dumnezeu care locuia acolo, despre Dumnezeul lui Israel.

Ceea ce spunea Naomi despre Dumnezeu nu era întru totul adevărat. Vedem din versetele următoare cât de rău Îl judeca ea pe Dumnezeu. Ea Îl socotea pe Dumnezeu cauza împrejurărilor dureroase din viața ei. Totuși, cuvintele ei, ca și dorința ei de a se întoarce, au produs o impresie puternică asupra nurorilor ei. Ele au văzut că ea credea în ceea ce spunea.

Iată una dintre trăsăturile reale ale puterii unei mărturii personale! Desigur, Cuvântul lui Dumnezeu are putere vitală. El împlinește plăcerea lui Dumnezeu. În ceea ce privește însă mărturia noastră, ea este vitală numai când cei din jur simt că ea este vie în inimile noastre. Sunteți oare convinși că fiii și fiicele voastre vă cred când le spuneți că numai Domnul Isus îl face pe om fericit cu adevărat, dacă nu văd această fericire în viața voastră? Credeți că au vreun preț cuvintele voastre, când le spuneți altor credincioși despre înalta poziție pe care am primit-o prin harul lui Dumnezeu și despre nevoia de a fi ascultători de Cuvântul lui Dumnezeu, când ei văd că aceste lucruri n-au nicio influență în viața voastră practică?

H. L. Heijkoop