Domnul este aproape GBV

Dacă va păcătui cineva din neștiință […]

Levitic 4.2

Aceste cuvinte prezintă un adevăr de cea mai mare importanță, care stă în legătură cu ispășirea făcută de Domnul Isus Hristos. Când contemplăm acea ispășire, vedem infinit mai mult decât împlinirea nevoilor conștiinței, deși ea a fost satisfăcută în mod desăvârșit. Este așadar privilegiul nostru să admirăm faptul că lucrarea Domnului Isus a satisfăcut în mod deplin toate cerințele divine, dreptatea divină și măreția divină. Sfințenia locuinței lui Dumnezeu și temeiul legăturii dintre El și poporul Său nu pot fi niciodată reglate de standardul conștiinței omenești, indiferent de cât de înalt ar fi acesta. Există multe lucruri pe care conștiința omenească le-ar trece cu vederea; multe lucruri care pot scăpa sferei de cunoștință a omului; multe lucruri care pot părea corecte inimii omului, dar pe care Dumnezeu nu le poate tolera. Aceste lucruri, prin urmare, ar împiedica apropierea închinătorului față de Dumnezeu, pentru a se închina și pentru a avea părtășie cu El. De aceea, dacă ispășirea lui Hristos ar asigura doar rezolvarea păcatelor care țin de sfera cunoașterii omenești, am fi foarte departe de adevăratul teren al păcii. Trebuie să înțelegem că păcatul a fost ispășit potrivit cunoștinței lui Dumnezeu – că cerințele tronului Său au primit un răspuns deplin – că păcatul, așa cum este el văzut în lumina sfințeniei Sale inflexibile, a fost judecat în mod divin. Acesta este temeiul pe care sufletul se bucură de o pace stabilă. A fost împlinită o ispășire deplină pentru păcatele credinciosului, fie că ele au fost comise din ignoranță sau cu bună știință. Jertfa lui Hristos constituie baza relației și părtășiei lui cu Dumnezeu, potrivit estimării și cerințelor Lui.

Înțelegerea clară a acestui adevăr este de o valoare infinită. Până când ispășirea nu este înțeleasă în felul acesta, sufletul nu se va bucura de o pace solidă, nici nu poate avea o înțelegere corectă a întinderii și a plinătății lucrării lui Hristos sau a adevăratei naturi a relației pe care ea se bazează. Dumnezeu știa ce era nevoie pentru ca omul să se afle în prezența Lui fără cea mai mică îndoială, de aceea El a pregătit toate resursele pentru această binecuvântare, prin cruce. Părtășia între om și Dumnezeu ar fi fost imposibilă, dacă păcatul nu ar fi fost eliminat potrivit cu gândurile lui Dumnezeu despre el.

C. H. Mackintosh