Umpleți vasele cu apă!

Un mesaj adresat profesorilor de la școala duminicală

Oricine se apucă de o slujbă pentru Domnul ar trebui să fie în măsură să dea un motiv pentru care îl slujește pe El. Aș vrea să spun că nicio slujbă în afara celei care izvorăște din constrângerea dragostei – dragostea lui Hristos- nu poate fi plăcută Domnului. Dar pentru că El ne-a iubit, îl iubim și noi pe El, iar dragostea se desfată în slujire. Deci motivul nostru trebuie să fie dragostea. Orice este mai puțin decât aceasta nu are valoare. Iar dacă suntem constrânși de dragostea Lui, atunci ar trebui să-I slujim doar de dragul Lui. ”Slujiți Domnului Hristos”. Scumpi împreună-lucrători, trebuie ca totdeauna să avem aceasta în vedere. Suntem atât de înclinați să ne facem slujba înaintea altora, să ne facem lucrarea pentru a obține aprobarea lor. Atunci când așa stau lucrurile, slujba noastră este în adevăr săracă. Dar fie că suntem la ora de școală duminicală, fie că slujim în timpul săptămânii în adunare, noi slujim ca fiind sub privirea Aceluia care citește inima și cunoaște motivele ascunse, deci să avem grijă ca uleiul slujirii noastre să fie curat de muștele care pot să-i de un miros urât.

Sunt astăzi oameni care predică la mii de suflete. În mare parte, ei se află înaintea privirii celorlalți, numele lor au devenit nume de referință și par să fie folosiți de Dumnezeu în a răspândi binecuvântarea. Dar slujirea ta este ascunsă și nespectaculoasă. Ești vreodată tentat să invidiezi pe acești slujitori care au un nume mare? Nu-i invidia. Să nu uiți că tu slujești pe Domnul Isus Hristos. El ia aminte la fiecare părticică de slujire adevărată făcută față de El. Toată slujirea este cântărită în balanța Sa echilibrată și El îi cunoaște adevărata valoare. Tot ce ai făcut vreodată pentru El a fost scris în contul tău, în cartea Lui. Vei avea o răsplată – El va spune cuvinte de aprobare pe care le vei prețui în memoria și inima ta pentru totdeauna. Ce binecuvântare să ai un Stăpân atât de bun și plin de har! Să fim mulțumiți cu aprobarea Lui! Cei care sunt lăudați de oameni își au răsplata acum; noi să fim mulțumiți așteptând-o pe a noastră.

Slujirea printre copii este în primul rând o lucrare a credinței și o trudă a dragostei. Este nevoie de asemenea de răbdarea speranței. Aceste trei trăsături creștine trebuie dezvoltate foarte mult în sufletul tău. Este o lucrare a credinței – nu te poți baza pe ceva din partea copiilor, credința ta trebuie să fie în Domnul. Trebuie să fie o trudă a dragostei pentru că uneori copiii sunt obositori, iar dacă în spate nu este dragoste, atunci vei obosi în lucrare. Este necesară, de asemenea, răbdarea speranței pentru că privești înainte pentru rezultatul a ceea ce faci acum.

În al doilea rând: materialul cu care trebuie să lucrăm. Copiii sunt, în primul rând, niște vase goale. Adulții nu sunt goi, ci sunt plini de convingeri proprii și chiar foarte satisfăcuți cu ei înșiși. Nu așa stau lucrurile cu copiii. Ei sunt goi și este privilegiul nostru minunat să-i umplem. Gândiți-vă la vasele goale din Ioan 2. Vă amintiți ce a spus Domnul Isus slujitorilor? ”Umpleți vasele cu apă!”. Ei au ascultat întocmai. Chiar au făcut lucrul acesta cu un entuziasm binecuvântat, pentru că le-au umplut până sus! Cu ce le-au umplut? Cu ceea ce Domnul urma să schimbe în vin. Este datoria ta să umpli vasele până sus. Umple-le cu ceea ce Domnul va schimba în vin.

Am auzit că se spune că este nefolositor să-i înveți Scriptura pe copii. Că pentru ei totul este literă moartă, spun acești oameni înțelepți. Răspunsul meu este că Pavel i-a spus lui Timotei: ”De copil cunoști sfintele Scripturi care pot să te facă înțelept spre mântuire.” Slujba ta este să-i umpli pe copii cu apa Cuvântului – binecuvântatele adevăruri ale Evangheliei – pe care Domnul o poate transforma în vinul mântuirii. Putem să fim siguri că dacă noi nu umplem copiii, altcineva o va face. Diavolul caută vase goale și el le va umple cu otrava necredinței și a senzualității, care vor ucide și vor distruge. Să le umplem noi cu apa Cuvântului.

Nu vom putea însă să-i umplem cu apă, dacă mai întâi noi înșine nu suntem umpluți de apa Cuvântului. Dacă noi citim literatură proastă, să nu fim surprinși dacă copiii noștri vor merge spre o cale a nebuniei. Există o cale mult mai bună. Hrănește-te cu Cuvântul prețios al lui Dumnezeu! Vai, sunt din aceia care se apucă de lucrarea cu copiii și care-și hrănesc sufletul cu gunoaie. Nu-i de mirare că cei mici cresc pentru lume și pentru diavol. Citiți cu toată puterea! Citiți orice vă poate ajuta în slujba sfântă, dar hrăniți-vă cu sfintele Scripturi și faceți din Biblie cartea de căpătâi! Și să nu uitați că trebuie să fiți în legătură personală cu binecuvântatul Domn despre care vorbesc Scripturile. ”Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea”. Să fim deci ca slujitorii din Ioan 2, care au umplut vasele până sus și apoi le-au adus la Isus. Noi nu putem schimba apa în vin și nici ei nu puteau. Trebuie să facem ceea ce ei au făcut – trebuie să le aducem la Isus și pentru aceasta este nevoie de rugăciune. Oh dragi împreună-lucrători, nu vom avea succes dacă nu vom fi găsiți în dependență și rugăciune față de El.

Trebuie să ne aducem aminte că cei mici nu sunt numai vase goale, dar sunt la fel de morți față de Dumnezeu ca și adulții păcătoși. Veți găsi foarte instructiv să căutați și să găsiți în Biblie toate cazurile de copii care au fost înviați din morți. Cercetați-le cu atenție și veți avea mare câștig din aceasta. Ghehazi, slujitorul lui Elisei, s-a implicat într-o astfel de lucrare. Elisei i-a spus: ”ia toiagul meu și pune-l pe fața copilului”. Ah! dar Ghehazi nu avea duhul potrivit pentru aceasta. El era un om egoist și ambițios. Putem să vedem mândria lui pe măsură ce mergea cu toiagul lui Elisei – toiagul care lovise Iordanul și împărțise apele – acel toiag de mare putere care făcuse atât de multe minuni! Acum era în posesiunea lui! Fără îndoială că și-a închipuit că va face mari lucrări cu el, punându-l pe fața copilului mort! Dar nu a fost nici glas, nici auzire. Este posibil ca și noi să luăm Cuvântul lui Dumnezeu – cel care are putere să dea viață – și să-l folosim fără efect, astfel încât să nu fie nici glas, nici auzire? Da, este posibil. Dacă dorim ca toiagul să fie de vreun folos trebuie să fim în legătură cu Cel în care este viața și puterea. Domnul să ne ajute să nu fim ca Ghehazi, fără putere!

Elisei era foarte diferit și el a acționat cu totul altfel. El s-a așezat peste copil și a umblat prin casă și s-a rugat lui Dumnezeu. Fiecare mișcare a lui arăta intensitatea exercițiului lui, seriozitatea cu care dorea viața copilului și dependența lui de Dumnezeu. Ar fi bine și pentru noi să învățăm lecțiile acestea, pentru că aceste lucruri au fost scrise în Cuvântul Său pentru învățătura noastră.

Al treilea punct este duhul în care slujim. Cel care se ocupă de copii trebuie să fie ca Domnul său dacă vrea să aibă succes. De exemplu Petru a putut să se ridice în ziua Cincizecimii și să predice astfel încât 3.000 de suflete au fost salvate; dar Petru, în zilele de la început, a alungat copiii de la Isus. Trebuie să fim foarte atenți ca să nu fie nimic în noi care să-i îndepărteze. Fără îndoială că s-au temut de ucenici, dar putem oare să ne imaginăm cu câtă dorință au alergat în brațele întinse ale Mântuitorului? Copiilor le-a fost oare teamă de Mântuitorul? Era oare ceva în Domnul Isus care să-i alunge de la El? Știți că Evanghelia după Marcu îl aduce pe Domnul înaintea noastră ca slujitorul perfect, iar în capitolul 10 vedem cum se ocupă de copii. Și-a pus mâinile peste ei, i-a luat în brațe și i-a binecuvântat. Ei aveau un loc în inima Lui. Au oare copiii un loc și în inima ta? Dacă ești ca Domnul, vor avea. Atunci vor simți că îi iubim și vom căuta în dependență de Domnul să le împărtășim binecuvântatele adevăruri care ne-au făcut fericiți – cele ale lui Hristos. Să ne ajute Domnul să fim în stare să facem aceasta. Dar trebuie să stăm aproape de El, pentru că la picioarele Domnului învățăm și suntem pregătiți pentru slujire.

Ca ultim aspect, să ne gândim la rezultatul slujirii tale. Dr. Arnold, directorul școlii Rugby, a spus odată că uitându-se la fețele băieților din școala sa, a simțit că printre ei se află un viitor prim-ministru, un viitor comandant, un viitor lider al ideologiilor printre oameni. Dar tu, privind fețele copiilor, poți să spui ceva mai bun decât acesta. Ei pot crește ca să slujească pe Domnul. Cine poate spune ce va ieși din clasa ta? Aici poate fi unul care va câștiga suflete, acolo unul care va fi o mângâiere constantă pentru poporul lui Dumnezeu, apoi altul care, poate într-un loc obscur, va împrăștia lumina vieții lui Isus și care la urmă va străluci cel mai bine în gloria lui Dumnezeu pentru totdeauna. Acesta este scopul final, măreț, al întregii noastre slujiri. Dacă vom avea aceasta în vedere, cât de intens vom căuta ca toți copiii să fie ai Domnului!

De aceea, fraţii mei preaiubiţi, fiţi tari, neclintiţi, prisosind întotdeauna în lucrarea Domnului, ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul.”(1 Corinteni 15:58)